Kalil Gibran spune ca indragostitii ar trebui sa se comporte in iubire precum coloanele unui templu: departate, ca sa sustina greutatea acoperisului. Oamenii sa-si acorde spatiu ca sa reziste in iubire, ca sa aiba de unde se intoarce unul catre celalalt, pentru ca mereu sa se reimpreuneze improspatati de propriile solitudini.

Pe mare, cand iesi cu kite-ul, esti singur. Dar daca iesi impreuna cu iubita ta, tot singur esti, dar o stii acolo, pe mare, undeva langa tine, plutind peste ape. Te leaga de ea vantul si zborul si intinderea nesfarsita, albastra. Plaja e locul in care te intorci si-ti regaseti iubirea intr-o imbratisare arsa de soare. E locul unde exista din nou "noi". Regasire, reintregire, amestec si fuziune. Iubire.

Dupa un timp va fi nevoie din nou de mare, vant si zbor, dar toate astea pentru a ne reintalni mai frumosi si mai puri pe plaja.

"O relatie intre 2 persoane nu inseamna intotdeauna numai lucruri frumoase.De altfel, daca ar fii asa, nu am mai stii s-o pretuim.
Care e cel mai dureros lucru intr-o iubire?
Mi-am raspuns mereu cu certitudine: atunci cand suntem inselati. De obicei, celalalt isi vede mai departe de drum intr-o noua relatie sau, cel mult, e incercat de mustrari de constiinta pentru ca a adus suferinta in viata unui om care-i acordase toata increderea.
Cum ramane insa cu ceilalti?Cei putini, care regreta cu adevarat.La prima vedere pare inexplicabil, dar eu asa gandesc ..din ziua in care o foarte buna prietena m-a sunat plangand ca si-a inselat iubitul..
'Celalalt' ne era un bun prieten si nu m-am gandit niciodata ca ar putea exista ceva intre ei.Numai ca, in desele noastre intalniri s-a intamplat sa intarzii uneori si astfel s-a strecurat la un moment dat ..altceva.
Lucrurile nu se intampla niciodata pur si simplu, asa cum imi spunea ea..Nu cred in destin. Dar asta numai conta .
Conta ca vedeam 2 prieteni suferind, o iubire murind datorita unui moment banal.
Si dincolo de toate, m-am intrebat incontinuu in zilele in care au stat despartiti : de ce inseala oamenii? Cauta ceva mai bun sau cauta 'altceva'? Si atunci de ce nu incearca impreuna sa gaseasca acel 'altceva' in interiorul relatiei si nu in afara ei ?
Dupa un timp, prietena mea si-a recuperat iubirea, el a reusit sa treaca peste, sa o ierte.
Mi-a ramas in minte replica ei, la o zi dupa ce s-au impacat :
-Stii ce inseamna sa-ti inseli iubitul?Inseamna sa te inseli pe tine insati .."

Ieri, a fost RMA.Mare agitatie !:))
Mi-am luat cea mai buna prietena si am inceput sa ne pregatim serios pentru ce avea sa urmeze.Ne-am chinuit cu toate si am ajuns intr-un final in centru. Stiti si voi, aglomeratie, bere si nebunie!Au inceput "sa sune telefoanele'' , sa vedem care, cum ne gasim pe-acolo.
Intr-un final s-a strans gasca, si am pornit curajos spre primele randuri, sa se vada bine :)).
DIstractia a fost garantata!Toata lumea a dansat, a facut caterinca si a impins pana la exasperare :))!
Connect-R ne-a demonstrat ca nu eram atenti la nimic si am fost mandra ca a avut curajul sa fie el insusi.Si am apreciat asta .Alex s-a vazut ca era acasa:)), iar Innei i-am urat un ''drum bun'' calduros .
Toata aprecierea pentru Voltaj si Guess Who& Spike .Sper ca ne-au filmat bine :-w.
Dony ne-a zambit si asta a facut ''deliciul serii'' .
Cu Vali Barbulescu ne-am simtit ca-n Ibiza :)) si am fost dezamagite fara Saxo Club, dar trecem cu vederea aceasta scapare .
N-am reusit sa ne batem cu nimeni, desi ne facusem niste planuri de acasa :)) .
Si cam asta a fost ..in micaaaa parte :)) .. ca e prea mult de povestit.
Pana una-alta mai vorbim si ..stiti voi :>
Ha Ha Ha ,
Production :> !




p.s. : NU umpleti sticlele dupa ce le goliti !:))
(din categoria: cine stie, cunoaste :)) )

" La inceput, in aceasta poveste sunt doar doi oameni, un barbat si o femeie ca in toate povestile obisnuite.Sau, mai bine zis, ca in povestea aceea de la inceputul lumii, pe plaja pustie care era, fara sa stie, martora si decorul primei iubiri. Erau doi, doar ei, si nimic nu mai intra in ecuatia vietii lor.Era in ei o trufie fara seaman. Trufia naiva a incepatorului, care de obicei face cele mai elementare greseli.Erau subjugati de miracolul care pusese stapanire pe ei si traiau voluptatea legaturii, amplificand-o cu fiecare vorba, cu fiecare privire.
Dupa o vreme, au depasit faza asta.Gandul ca nimeni si nimic nu i-ar putea vreodata rupe unul de celalalt le-a dat curajul sa inventeze acel joc ciudat .
A inceput jocul 'de-a teatrul de papusi' .Era suficient sa rosteasca : "Acum zic ca sunt pom, floare, acum sunt altceva " si intrau in atmosfera de libertate aparenta, in care fiecare traia altceva, era altcineva .
Asa i-a zis iubitului ei in seara in care a inceput totul .. :"Acum zicem ca nu ne cunoastem si ca tu te indragostesti de prima fata care intra in camera si-i faci curte aici, in fata noastra ".
Toti au intrat in roluri, si el a inceput stangaci, sa intre in vorba cu noua aparitie a serii. Au povestit seara intreaga ..Ea astepta sfarsitul serii, final in care el trebuia sa o prezinte ca viitoarea sotie, iar toata lumea avea sa se amuze de figura surprinsa a fetei, atrasa in aceasta indragostire rapida.
Nu s-a intamplat asa .
Cel de atunci a ramasa alaturi de necunoscuta care a intrat in joc .
Au ramas impreuna dupa ce ea a refuzat sa-l mai vada si a incercat sa uite jocul inventat pentru a mima o libertate pe care nu erau capabili sa o traiasca , fara masti .
Cata vreme au amestestecat atatea jocuri si masti, de unde sa mai stii care erau cele autentice, de unde sa stii unde sa te opresti, intre lacrima si zambetul clovnului ?
Au trecut ani .
Si astazi cand cineva ii spune :"Zicem ca acum suntem printese sau pomi sau cai .." ar tresari cu siguranta la amintirea suferintei de atunci..
Dincolo de fatada aparent fericita a iubirii, in adancul nostru exista mereu o asteptare 'de altceva', mai puternic, mai viu, o nostalgie dupa emotia de inceput a iubirii, pe care timpul o toceste mereu.
Nu exista certitudine in dragoste .
Doar noroc,
sau un vesnic spectacol de teatru de papusi .

"Mi se pare o sentinta nemiloasa, atunci cand se aplica unei relatii cu ambitii la dragoste, sex si comunicare pe termen lung. Eu nu cred ca in dragoste exista alegeri pentru o viata.Inca nu am intalnit iubiri eterne care infrunta orice obstacole, povesti vesnice cu inimi si trupuri pereche.
Totusi, macar din cand in cand, trebuie sa reiau exercitul pur al emotiei si al rascolirii.Sa retraiesc pana la sange.Sa ma indragostesc !
Marea iubire se traieste, nu se povesteste undeva, la o cafea..Ca atunci devine basm, nicidecum vis .
Cel care crede ca trecutul iubitei poate micsora iubirea pentru el este stupid sau slab.Pentru ca o femeie poate sa iubeasca de fiecare data altfel, sa daruiasca de fiecare data ceva pur si neinceput, un trup si un suflet ideal fiecarui barbat pe care il iubeste cu adevarat.Categoric.
Cred cu tarie ca marea mea iubire este aceasta in care ma aflu si nu cele pe care le-am ingropat sau le-am pierdut aiurea.Cateodata, m-am amagit cu iubirea cuiva care a disparut de langa mine, s-a scurs printre fisurile unei iubiri indoielnice pana la ultima picatura, care era mereu o lacrima noua, de aia parea sa nu se mai termine o data ..
Recunosc marea iubire atat timp cat el ma saruta si de fapt imi ia gandurile si mi le rosteste naucitor ..cand ma strange in brate si de fapt imi ia inima cu totul ..
Ador raiul in care ne-am afla doar noi .
Ador sa uit ca in dragoste.. nu exista alegeri pentru o viata . ''

De ceva timp am niste ganduri care nu-mi dau pace .Vreau sa-ti spun tot ce simt pentru tine, sa gasesc cuvinte iubirii ce ti-o port..
Ma stii .Nu-mi pot gasii cuvintele potrivite tot timpul, mai ales cand vine vorba de sentimentele mele .Eu doar le traiesc intens, pentru ca nimic nu mi-e de ajuns.
Ofer la infinit, impotriva firii mele si chiar a lumii intregi.Ma daruiesc pe mine insami, stiind ca nu-mi voi mai recapata sufletul intreg niciodata .
Mi-e dor de tine in fiecare clipa. Si mint cand spun ca sunt puternica si nu ma doare absenta ta.E o tristete care-mi strange genele in lacrimi si-mi altereaza incet simturile. Am obosit gandindu-ma ca te-am pierdut..ca nu te-am avut de fapt!
As fii oferit tot. Pentru inima ta ar fii ajuns pieptul meu, pentru libertatea ta ar fii ajuns aripile mele.
Sunt suficient de naiva sa mai cred in suflete pereche .
Ce pot eu sa-ti cer acum?
Sa lasi magia sa mearga mai departe..Sa ma lasi sa-ti fiu rasarit si apus la marginea aceleiasi lumi..
Si daca voi uita drumul spre inima ta, imi vei zambi si atunci voi stii ca nu m-am pierdut niciodata de tine .

E inceput de blog .
Nu stiu de ce am ales sa-l fac .
Am doar de gand sa scriu .. sa scriu despre ce-mi trece prin cap .
Poate cativa vor simti la fel sau se vor amuza de naivitate mea .
Sincer nu-mi pasa .
Pretuiesc oamenii doar pentru clipa in care am crezut cu adevarat in ei .