" La inceput, in aceasta poveste sunt doar doi oameni, un barbat si o femeie ca in toate povestile obisnuite.Sau, mai bine zis, ca in povestea aceea de la inceputul lumii, pe plaja pustie care era, fara sa stie, martora si decorul primei iubiri. Erau doi, doar ei, si nimic nu mai intra in ecuatia vietii lor.Era in ei o trufie fara seaman. Trufia naiva a incepatorului, care de obicei face cele mai elementare greseli.Erau subjugati de miracolul care pusese stapanire pe ei si traiau voluptatea legaturii, amplificand-o cu fiecare vorba, cu fiecare privire.
Dupa o vreme, au depasit faza asta.Gandul ca nimeni si nimic nu i-ar putea vreodata rupe unul de celalalt le-a dat curajul sa inventeze acel joc ciudat .
A inceput jocul 'de-a teatrul de papusi' .Era suficient sa rosteasca : "Acum zic ca sunt pom, floare, acum sunt altceva " si intrau in atmosfera de libertate aparenta, in care fiecare traia altceva, era altcineva .
Asa i-a zis iubitului ei in seara in care a inceput totul .. :"Acum zicem ca nu ne cunoastem si ca tu te indragostesti de prima fata care intra in camera si-i faci curte aici, in fata noastra ".
Toti au intrat in roluri, si el a inceput stangaci, sa intre in vorba cu noua aparitie a serii. Au povestit seara intreaga ..Ea astepta sfarsitul serii, final in care el trebuia sa o prezinte ca viitoarea sotie, iar toata lumea avea sa se amuze de figura surprinsa a fetei, atrasa in aceasta indragostire rapida.
Nu s-a intamplat asa .
Cel de atunci a ramasa alaturi de necunoscuta care a intrat in joc .
Au ramas impreuna dupa ce ea a refuzat sa-l mai vada si a incercat sa uite jocul inventat pentru a mima o libertate pe care nu erau capabili sa o traiasca , fara masti .
Cata vreme au amestestecat atatea jocuri si masti, de unde sa mai stii care erau cele autentice, de unde sa stii unde sa te opresti, intre lacrima si zambetul clovnului ?
Au trecut ani .
Si astazi cand cineva ii spune :"Zicem ca acum suntem printese sau pomi sau cai .." ar tresari cu siguranta la amintirea suferintei de atunci..
Dincolo de fatada aparent fericita a iubirii, in adancul nostru exista mereu o asteptare 'de altceva', mai puternic, mai viu, o nostalgie dupa emotia de inceput a iubirii, pe care timpul o toceste mereu.
Nu exista certitudine in dragoste .
Doar noroc,
sau un vesnic spectacol de teatru de papusi .