Azi.

"Fericirea este ceva care nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei.. merita sa alergi toata viata".

Sunt fericita.
E doar o stare, probabil imi va trece, si va trebui sa alerg din nou dupa ea, tot restul vietii, ca toti dintre noi.
Dar ma bucur de ce am.Vara asta am invatat multe.Persoana care mi-a fost alaturi intotdeauna mi-a tot repetat ca trebuie sa ma bucur de prezent, sa las viitorul in seama destinului..a clipei de maine.
Si asta fac.fara planuri, promisiuni, banuieli, suspiciuni.
Aseara, inainte sa adorm ma gandeam la serile in care stateam cu ochii in tavan si aveam o voluptate ciudata simtind ca lumea nu are sens fara iubire.Si mi-am propus ca azi sa ma trezesc zambind.Sa uit ca e toamna, ca e luni, ca el nu e langa mine.
Si stii ce?
Azi parca nu e toamna.E cald si soarele aminteste vag de inceputul lui din iunie.Si nimeni nu-mi spune ca e luni.Nu am calendare si nu ma uit la ceas.Si ce-i mai important : simt ca el e langa mine.Nu-i aici, dar amintirea orelor cu el e peste tot, asa ca nu-i simt absenta.
Asta nu inseamna ca nu mi-e dor de el.
Mi-e dor de el in fiecare clipa.
Si desi e prea devreme, il vreau acolo.Vreau sa fie cel la care ma intorc dupa o zi in care lumea si orasul m-au obosit, sa fiu prima careia ii spune buna dimineata si singura pe care o suna noaptea tarziu pentru ca ii lipsesc, pentru ca nu are somn, pentru ca pur si simplu ma vrea acolo.
Si mai vreau sa-i fiu alaturi.Sa ma asigur ca ii e bine, ca-n viata lui exista culoare, ca ploaia si oamenii nu ii sterg zambetul niciodata.Sa-i demonstrez totul printr-un singur gest, sa nu-i spun "nu are rost".
Avem amandoi nevoie de timp.
Dar cand il am aproape stiu ca sunt gata pentru orice urmeaza.
Azi, il am pe el.
Azi, sunt fericita.

posted under | 4 Comments

Toamna.

nostalgie.vant.fotografii.amintiri.praf de zambet de asta-vara

o pereche..
ea tine banal o umbrela pentru a-si apara sufletul de ploaie.ma trezesc langa ei, pastrand acelasi ritm grabit, pe aceeasi alee pustie si gri..
"sa inteleg ca totul se termina aici?" se aude vocea lui , spargand o tacere cu care se obisnuisera deja.
"de ce mai pui intrebari?"
"dar.." tace rusinat.
"stii ce?tot timpul faci asa" ii replica el furios de data asta.de fiecare data te referi la altceva, nu-ti termini gandurile, ma lasi sa inteleg eu altceva.stii ca sunt realist, nu am timp de vise, de copilariile tale.Esti ambitioasa, orgolioasa, vrei lumea si totusi nimic.nici macar pe mine, uneori.mai stii cand ziceai ca asta-i un butic ieftin de amintiri?acum te cred..''si zicand astea pleaca grabit, cu o miscare involuntara, de parca nu ar fii fost a lui ..
se indeparteaza repede,cotind brusc si odata cu el, picaturile de ploaie cad mai hotarate..
nenorocita umbrela ..daca ar putea sa o fereasca de toti si de toate..
de abia acum ma vede ..ma priveste de parca m-ar cunoaste..si eu, pot sa jur ca am mai trait o data asta..ca nimic nu mi-e strain.
"sa nu faci asa..el n-o sa inteleaga niciodata cat de mult il iubesc, iar eu nu o sa inteleg niciodata de ce.ironia? a fost atat de aproape ,as fii vrut sa-i spun atatea, dar l-am lasat sa plece.suntem asa diferiti, si totusi el reprezinta tot ce mi-am dorit vreodata.."
cateva frunze se desprind grabite si asta-i intrerupe firul gandurilor.e intr-un du-te vino continuu in locul in care el plecase..
eu nu spun nimic..de ce a tacut?de ce oamenii prefera sa lase atatea lucruri nespuse, sa aiba iubirea si sa o piarda..ca si cum s-ar astepta ca a doua sansa o sa vina intotdeauna, ca si cum sentimentele nu se pierd niciodata?si nu am nici varsta nici dreptul sa judec, dar sunt revoltata..si mi-e teama..sunt doar un om..
"de ce"? pare uimita..
"pentru ca oamenilor le e frica de esec..pentru ca doare al dracu` sa-i infrunti privirea si sa-i simti neincrederea distrugandu-ti visele.si ai putea ajunge la capatul lumii pentru siguranta ca el va fii acolo sa-ti spuna in fiecare dimineata ca 'esti frumoasa'.
si totusi nu poti sa faci un pas, pentru ca esti singura.
"suntem doi, iubita mea."
e vocea lui, e el..
e ..dragoste..
ma indepartez incet..si eu, si toamna..
am luat-o cu mine,
pentru ca langa ei a ramas un rasarit de soare si un sarut pentru care as merge si eu pana la capatul lumii ..

posted under | 8 Comments
Postări mai noi Postări mai vechi Pagina de pornire

Despre mine

Fotografia mea
Sunt ... un copil. As vrea ... nemurirea. Pastrez ... iubirea adolescentina; Imi doresc ... fericirea; Nu-mi place ... sa fiu subestimata; Mi-e teama ... de oameni,cateodata; Imi trebuie :arta, nisip, balansoar,veranda,ploaie de vara,oglinda,o carte buna,o calatorie,un sarut,o melodie si un apus de soare,la mare ..
Un produs Blogger.

Followers


Recent Comments