nostalgie.vant.fotografii.amintiri.praf de zambet de asta-vara

o pereche..
ea tine banal o umbrela pentru a-si apara sufletul de ploaie.ma trezesc langa ei, pastrand acelasi ritm grabit, pe aceeasi alee pustie si gri..
"sa inteleg ca totul se termina aici?" se aude vocea lui , spargand o tacere cu care se obisnuisera deja.
"de ce mai pui intrebari?"
"dar.." tace rusinat.
"stii ce?tot timpul faci asa" ii replica el furios de data asta.de fiecare data te referi la altceva, nu-ti termini gandurile, ma lasi sa inteleg eu altceva.stii ca sunt realist, nu am timp de vise, de copilariile tale.Esti ambitioasa, orgolioasa, vrei lumea si totusi nimic.nici macar pe mine, uneori.mai stii cand ziceai ca asta-i un butic ieftin de amintiri?acum te cred..''si zicand astea pleaca grabit, cu o miscare involuntara, de parca nu ar fii fost a lui ..
se indeparteaza repede,cotind brusc si odata cu el, picaturile de ploaie cad mai hotarate..
nenorocita umbrela ..daca ar putea sa o fereasca de toti si de toate..
de abia acum ma vede ..ma priveste de parca m-ar cunoaste..si eu, pot sa jur ca am mai trait o data asta..ca nimic nu mi-e strain.
"sa nu faci asa..el n-o sa inteleaga niciodata cat de mult il iubesc, iar eu nu o sa inteleg niciodata de ce.ironia? a fost atat de aproape ,as fii vrut sa-i spun atatea, dar l-am lasat sa plece.suntem asa diferiti, si totusi el reprezinta tot ce mi-am dorit vreodata.."
cateva frunze se desprind grabite si asta-i intrerupe firul gandurilor.e intr-un du-te vino continuu in locul in care el plecase..
eu nu spun nimic..de ce a tacut?de ce oamenii prefera sa lase atatea lucruri nespuse, sa aiba iubirea si sa o piarda..ca si cum s-ar astepta ca a doua sansa o sa vina intotdeauna, ca si cum sentimentele nu se pierd niciodata?si nu am nici varsta nici dreptul sa judec, dar sunt revoltata..si mi-e teama..sunt doar un om..
"de ce"? pare uimita..
"pentru ca oamenilor le e frica de esec..pentru ca doare al dracu` sa-i infrunti privirea si sa-i simti neincrederea distrugandu-ti visele.si ai putea ajunge la capatul lumii pentru siguranta ca el va fii acolo sa-ti spuna in fiecare dimineata ca 'esti frumoasa'.
si totusi nu poti sa faci un pas, pentru ca esti singura.
"suntem doi, iubita mea."
e vocea lui, e el..
e ..dragoste..
ma indepartez incet..si eu, si toamna..
am luat-o cu mine,
pentru ca langa ei a ramas un rasarit de soare si un sarut pentru care as merge si eu pana la capatul lumii ..