"Fericirea este ceva care nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei.. merita sa alergi toata viata".

Sunt fericita.
E doar o stare, probabil imi va trece, si va trebui sa alerg din nou dupa ea, tot restul vietii, ca toti dintre noi.
Dar ma bucur de ce am.Vara asta am invatat multe.Persoana care mi-a fost alaturi intotdeauna mi-a tot repetat ca trebuie sa ma bucur de prezent, sa las viitorul in seama destinului..a clipei de maine.
Si asta fac.fara planuri, promisiuni, banuieli, suspiciuni.
Aseara, inainte sa adorm ma gandeam la serile in care stateam cu ochii in tavan si aveam o voluptate ciudata simtind ca lumea nu are sens fara iubire.Si mi-am propus ca azi sa ma trezesc zambind.Sa uit ca e toamna, ca e luni, ca el nu e langa mine.
Si stii ce?
Azi parca nu e toamna.E cald si soarele aminteste vag de inceputul lui din iunie.Si nimeni nu-mi spune ca e luni.Nu am calendare si nu ma uit la ceas.Si ce-i mai important : simt ca el e langa mine.Nu-i aici, dar amintirea orelor cu el e peste tot, asa ca nu-i simt absenta.
Asta nu inseamna ca nu mi-e dor de el.
Mi-e dor de el in fiecare clipa.
Si desi e prea devreme, il vreau acolo.Vreau sa fie cel la care ma intorc dupa o zi in care lumea si orasul m-au obosit, sa fiu prima careia ii spune buna dimineata si singura pe care o suna noaptea tarziu pentru ca ii lipsesc, pentru ca nu are somn, pentru ca pur si simplu ma vrea acolo.
Si mai vreau sa-i fiu alaturi.Sa ma asigur ca ii e bine, ca-n viata lui exista culoare, ca ploaia si oamenii nu ii sterg zambetul niciodata.Sa-i demonstrez totul printr-un singur gest, sa nu-i spun "nu are rost".
Avem amandoi nevoie de timp.
Dar cand il am aproape stiu ca sunt gata pentru orice urmeaza.
Azi, il am pe el.
Azi, sunt fericita.